Astazi, pentru aproape orice femeie, lipsa produsele cosmetice ar fi de neimaginat. Acestea sunt ca o ‘’haina fina’’ a chipului, care pune in valoare orice femeie, aducand un plus de eleganta si frumusete, eliminad micile defecte ale infatisarii faciale si nu numai. Nu trebuie sa uitam ca de-a lungul timpului chiar si unii barbatii au apelat la produsele cosmetice. Astazi sunt ata de uzitate incat aceste produse ni se par indispensabile si chiar banale. Insa putini dintre noi stim care este istoria acestor produse de infrumusetare.
De-a lungul secolelor, femeile au cautat solutii pentru a sublinia cu negru ochii, a vopsi buzele si a adauga o umbra de smarald pleoapelor. De multe ori si-au riscat sanatatea folosind cosmetice facute din arsenic, plumb si chiar mercur, mixturi care se dovedeau toxice si chiar mortale, chiar daca promiteau sa le aduca tinerete fara batranete si viata fara de moarte. In culturile antice, femeile puteau sa-si adauge rosu pe fata prin transformarea anumitor minerale in pudra. Alte minerale erau folosite pentru a colora pleoapele si a vopsi parul.
In Egiptul Antic cosmeticele erau folosite pe scara larga. Unele femei foloseau khol pentru a trasa conturul ochilor. Aceasta substanta era obtinuta din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate, cupru, zgura si alte ingrediente. Se credea ca un bun contur al ochilor tinea departe spiritele rele si imbunatatea vederea. Chiar si femeile sarace isi machiau ochii in vechiul Egipt. Pe de alta parte, productia de cosmetice din vechea Roma era asigurata de sclave care erau cunoscute sub numele de Cosmetae.
Chiar si in trecut produsele cosmetice erau folosite atat de femei, cat si de barbati. Pudra era utilizata in Europa aristocrata atat pentru fata, pentru a masca cicatricele lasate de diverse boli, dar si pentru peruci. Cosmeticele erau folosite si din ratiuni simbolice. De pilda, faimoasa Elizabeta I a Angliei, cunoscuta ca Regina Fecioara, isi acoperea fata cu un strat gros de pudra alba, iar cele mai multe portrete ale ei o infatiseaza in acest fel. Oricum, folosirea cosmeticelor dadea posibilitatea ascunderii varstei reale. In epoca victoriana cosmeticele par sa intre intr-un con de umbra in favoarea simplitatii si a naturaletei.
De asemenea cosmeticele erau folosite si in Persia, inca din perioada antica. Dupa convertirea triburilor arabe la Islam si cucerirea acestor teritorii au fost interzise numai cosmeticele care modificau trasaturile naturale pentru a cauza dorinta incontrolabila a barbatilor. Legea islamica nu interzice cosmeticele cu conditia ca acestea sa nu faca rau corpului. Abu al-Qssum al-Zahrawi sau Abulcasis, autorul a 24 de volume de enciclopedie medicala Kitab Al-Tasrif, publicate in anul 1000, considera cosmeticele o ramura a medicinei. Volumul vorbeste despre parfumuri, arome, esente si uleiuri.
Vopsirea unghiilor, spre exemplu, a fost inventata de catre chinezi. Mai intai cu guma arabica, gelatina si oua, cam cu 3.000 de ani inainte de Hristos. Culorile folosite indicau clasa sociala: dinastia Chou – auriu si argintiu, dinastiile urmatoare – rosu sau negru. Claselor de jos le era interzisa vopsirea unghiilor in culori stralucitoare.
In Japonia, gheisele foloseau rujuri obtinute din strivirea petalelor de sofranel cu care isi colorau identic atat buzele, cat si pleoapele. Baza de machiaj era constituita dintr-o versiune mai diluata a cerii pe care o utilizau luptatorii de sumo. Peste ea se aplica pudra de orez. Contururile rosii subliniau atat ochii cat si nasul.
Iata cum aceste produse cosmetice, pe cat de banale astazi pe atat de folositoare, au evoluat de-a lungul a multor secole, odata cu omenirea, ajungand la o varietate impresionanta.
