Legenda incașă spune că lama vicuna ar fi reîncarnarea unei tinere frumoase, care a fost curtată de un rege bătrân și urât. Ea i-a promis că-l va accepta doar dacă îi va dărui o haină din aur pur. Așa ar fi ajuns lama vicuna să aibă lână de culoare aurie. Considerată sacră de către incași, numai regii aveau voie să poarte prețioasa lână vicuna, cunoscută de asemenea și sub numele de „fibră a zeilor”. Preferința pentru lâna vicuna nu s-a estompat odată cu trecerea timpului; și astăzi, lamele vicuna continuă să fie venerate ca animale sacre de către indienii Aymara din Peru și Bolivia. Lâna incredibil de moale și luxoasă la atingere a făcut ca această creatură timidă și de talie mică să fie o mult căutată comoară încă de pe vremea incașilor. Aceste mamifere venerate trăiesc la înălțimile extreme ale regiunilor Altiplano din Anzi, cel mai frecvent în Peru. Blana unei lame vicuna este groasă dar moale, iar lungimea fibrei depășește rareori 25 mm, făcând-o potrivită pentru țesăturile din lână filată. Cu toate acestea, fibra care a fost folosită pentru a produce această gamă de țesături are o lungime mai mare de 30 mm; acest lucru o transformă în prima fibră vicuna ce urmează a fi trasă în fire folosind sistemul de filare a lânii pieptănate.
