Încă de la descoperire, mătasea a fost considerată cea mai frumoasă și fină țesătură. Aceasta provine de la fluturele de mătase, ale cărui larve se înfășoară într-un cocon din fire de mătase înainte de a se transforma în pupe. Unul din cei mai cunoscuți viermi de mătase este Bombyx mori, care se hrănește cu frunze de dud.
Creșterea viermilor de mătase datează din secolul al III-lea, a. Chr, chinezii fiind primii care au stăpânit această artă. Mai târziu, sericicultura s-a râspândit în Coreea și Japonia și, mai târziu, în India și Persia. Călugării bizantini au introdus pentru prima dată mătasea în Europa.
În ceea ce privește procesul de colectare a mătăsii, acesta este unul consumator de timp și muncă. După ce viermii își țeasă coconii, pupele se distrug cu vapori cu aer fierbinte, după care firele coconului se desfac într-o fabrică specială.
Coconii sunt cufundați în apă pentru înlăturarea substanței lipicioase care ține firele împreunate, după care se deșiră cu ajutorul unei perii speciale. Ulterior, mătasea se rafinează prin fierbere într-o soluție de săpun pentru a fi complet curățată, după care firele sunt toarse și țesute.
Procesul de producere a mătăsii este unul complex, tocmai de aceea este un material relativ scump. Ea este privită ca un material de foarte bună calitate, de unde și utilizarea ei la cravate sau alte articole vestimentare.
