Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos este prin excelenta evenimentul din istoria mantuirii care aduce cea mai mare bucurie in sufletele si in casele credinciosilor. Daca la Paste bucuria vine dupa o saptamana de tristete din cauza patimirilor indurate de Domnul nostru Iisus Hristos, Craciunul nu este umbrit de nicio urma de tristete si este trait din plin ca sarbatoare a bucuriei de copii si de parinti deopotriva.
Izvorul bucuriei noastre este Insusi Dumnezeu, Care nu a ingaduit ca neamul omenesc sa ramana chinuit de diavol pentu totdeuna si ne-a trimis Mantuitor, chiar pe Fiul Sau, facut om, ca pe toti cei ce suntem asemenea Lui dupa omenitate sa ne ridice impreuna cu El la ceruri. Coborarea lui Dumnezeu pe pamant prin Fiul Sau este manifestarea in plan vazut a iubirii milostive a lui Dumnezeu. Sfanta Scriptura ne invata ca la baza intruparii Fiului lui Dumnezeu sta iubirea, atributul principal al lui Dumnezeu. „Asa de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a trimis pe Fiul Sau in lume”, iar continuarea textului Evangheliei ne linisteste sufletele cu nadejdea mantuirii: „ca orice crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” Dupa spusele aceluiasi evanghelist, Sfantul Ioan, cei care il primesc pe Hristos ca Mantuitor si cred in Dumnezeirea Lui, nu vor fi osanditi la judecata, ci vor trece in Imparatia lui Dumnezeu alaturi de sfinti fara a fi supusi judecatii.
Dumnezeu ne invata in ziua Craciunului ca adevaratii Sai fii trebuie sa dea dovada de dragoste frateasca si de smerenie: dragoste dupa modelul Sau, care a binevoit a trimite in lume pe Fiul, fara a se gandi numai la Sine si fara a pastra dragostea intratrinitara inchisa in Sine, ci deschizandu-o spre oameni; iar smerenie, dupa modelul Fiului, Care, desi Dumnezeu dupa fire, nu a refuzat sa se faca si om, ci a coborat la fapturile cazute, asemenea robului, ca sa-i ridice pe toti impreuna cu El la Imparatie.
Bucuria Craciunului are in primul rand un sens soteriologic, pentru ca vine in lume Mantuitorul lumii, care va scapa omenirea de pacat. In al doilea rand, bucuria este traita de Craciun ca o manifestare a dragostei intre oamneni dupa modelul dat noua de Dumnezeu, iar aceasta dragoste se exprima mai ales prin gestul de a face daruri celor dragi. Fiecare om joaca rolul de Mos Craciun si este dator sa joace acest rol deoarece facand aceasta imita pe Dumnezeu Tatal, Care a facut primul si cel mai mare Dar omenirii: Pruncul Mantuitor. Astfel, Hristos devine darul vesnic facut noua de Dumnezeu, iar acest dar vine in lume aducand multe alte daruri: iertarea pacatelor, biruirea mortii, vindecarea bolnavilor, invierea mortilor si nenumarate alte binefaceri despre care ne vorbesc sfintii Evanghelisti. De aceea, cu ocazia Craciunului, inainte de a astepta daruri, ar trebui ca noi sa fim primii care daruim. Darul, ca manifestare a dragostei fratesti face ca starea noastra de bucurie sa nu ramana doar pentru sine, ci sa se raspandeasca si la ceilalti. Bucuria deplina nu vine atunci cand ma bucur doar eu si altul este in lipsuri, ci cand eu ma bucur si ii fac si pe altii sa simta aceeasi bucurie.
Cu adevarat, Nasterea Domnului poate fi socotita sarbatoarea dragostei divine si invingerea egoismului din sufletele noastre. Inca din momentul Nasterii Domnului, cosmosul nu a ramas dator, ci a raspuns cu darurile sale la darul primit de la Dumnezeu: pamantul a oferit pestera, ingerii cantarea de bucurie, magii darurile, iar darul oferit lui Dumnezeu din partea intregii umanitati a fost Preasfanta Fecioara Maria, care va deveni prin harul Duhului Sfant: Nascatoare de Dumnezeu, Maica si Fecioara.
Bucuria Craciunului se simte cel mai bine in cadrul Sfintei Liturghii, pentru ca Liturghia este slujba la care ingerii slujesc in chip nevazut cu preotii jertfa cea fara de sange, iar ei au fost cei care au rasdapandit in lume bucuria nasterii cantand primul colind „Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni buna voire” si au anuntat bucuria nasterii Domnului pastorilor din jurul Betleemului: „Iata va binevestesc voua bucurie mare ca vi s-a nascut Mantuitor, care este Hristos Domnul.” Deci, participarea la Liturghia din ziua praznicului inseamna impartasirea aceleiasi bucurii pe care ingerii au avut-o la Nasterea Pruncului Sfant.
Momente de bucurie ofera oamenii de Craciun prin vestirea Nasterii Domnului. Cei care colinda se aseamana ingerilor si aduc bucurie in casa. Asa se explica faptul ca obiceiul colindatului a reusit sa treaca in al treilea mileniu de existenta fara a-si pierde valoarea, pentru ca fiecare an reprezinta un „astazi” continuu, iar pruncul Hristos se naste de fiecare data, aduce mereu bucurie oamenilor si le reimprospateaza nadejdea vesniciei.
Cu ocazia Craciunului, toate familiile din lume au motiv de bucurie, mai ales cele sarace. In casele sarace patrunde mai bine speranta in ziua de Craciun si isi face loc credinta ca Dumnezeu nu ii uita niciodata pe oamneni, ci le poarta de grija. Iisus s-a nascut intr-o familie modesta, Iosif si Maria au ratacit mult timp prin Betleem pana sa gaseasca loc de odihna, insa cu toate acestea Dumnezeu a binecuvantat aceasta familie si au primit cel mai mare dar, dorit de orice familie de pe pamant: un Prunc Dumnezeiesc, care va sterge pacatele lumii. Gandind la acest lucru, in casele sarace nu ar trebui sa fie urma de tristete in ziua Craciunului, caci tuturor Dumnezeu le poarta de grija si va randui in asa fel incat sa se risipeasca durerea si intristarea de pe fetele oamenilor cand va socoti el ca este mai de folos pentru mantuirea lor.
Ajutorul pentru cei saraci poate veni in mod direct de la Dumnezeu, dar, de cele mai multe ori, el trebuie sa vina prin intermediul oamenilor. A lasat Dumnezeu pe lume si saraci ca sa puna la incercare darnicia noastra si a trimis in lume pe Fiul Sau facut om ca sa ne arate ca izbavirea oamenilor din necazuri si dureri o lucreaza prin oameni. Asa se explica de ce in perioada Craciunului se inmultesc actiunile umanitare si fericiti sunt aceia care mentin acest obicei ca o permanenta in viata lor, care vestesc bucuria Craciunului cat mai des cu putinta si care reusesc sa aduca bucurie in casele oamenilor de cat mai multe ori.
Cu ocazia marelui praznic al Nasterii Domnului sa-L rugam pe Dumnezeu sa faca din casa noastra pestera, iar din sufletul nostru iesle in care sa se nasca Pruncul Sfant, care cu harul Preasfantului Duh sa aduca bucurie si pace in casele noastre.
