Desi pantofii cu toc pot parea o tortura pentru femeile care ii poarta, acestia atrag multe priviri si admiratie. Toate inconvenientele create de papucii cu toc dispar in clipa in care picioarele devin mai suple, par mai tonifiate si mai lungi.
Originile pantofilor cu toc
Spre surprinderea multora, desi pantofii cu toc sunt simbolurile elegantei si feminitatii, pantofii cu toc inalt au fost candva accesorii strict masculine, menite sa evidentieze virilitatea purtatorilor. Si mai interesant este faptul ca femeile au inceput sa poarte si ele tocuri imitandu-i pe barbati.
Pantofii cu toc dateaza tocmai din Egiptul Antic, fiind folositi atat de catre femei, cat si de catre barbati, dar numai in timpul ceremoniilor. In Egiptul antic, sandalele aratau clasa sociala a fiecarei persoane in parte. Sclavii ori mergeau desculti, ori purtau sandale facute din frunze de palmier. Cetatenii obisnuiti purtau sandale din papirus impletit. Sandalele cu botul ascutit erau rezervate doar celor din inalta clasa si culorile rosu si galben erau tabu pentru cei ce nu apartineau rangului aristocratic. In Roma Antica acest accesoriu era purtat de femeile usoare, fiind singurul obiect vestimentar ce le eticheta dintr-o singura privire.
La inceputul secolului al-XV-lea, au aparut “chopinele” care erau un fel de platforme de 20-30 de cm. Chiar si in zilele noastre este greu de imaginat cum o femeie ar putea sa mearga pe asemenea tocuri. La inceput, acest tip de incaltaminte avea rolul de a proteja piciorul sau rochia de praf, dar in timp, pantofii au inceput sa reprezinte statutul social. Femeile care purtau pantofi foarte inalti, uneori chiar si de jumatate de metru, aveau o pozitie mai privilegiata in societate.
Barbatii au purtat cu mandrie acest accesoriu vestimentar
La sfarsitul secolului al XVI-lea, sahul Abbas I al Persiei dispunea de cea mai numeroasa armata de cavalerie din lume. In incercarea de a infrange Imperiul Otoman, Abbas I a cautat sa-si intareasca relatiile cu marile puteri europene. De aceea, in 1599, primul ambasador al Persiei venea in Europa si era primit la marile curti. Elementul-surpriza: tocurile sale purtate cu mare iscusinta. Astfel, pantofii cu toc au fost preluati cu entuziasm de aristocrati, considerandu-se ca le confera barbatilor o atitudine cat se poate de virila.
In Europa primul care a purtat incaltari cu toc a fost regele Ludovic al XIV-lea al Frantei, cel care ulterior a decretat si o lege care presupunea ca incaltarile de culoare rosie sa fie purtate doar de nobili si nimeni sa nu poarte unele mai inalte decat regele.
“Chopinele” au avut mare succes si in Turcia si China. In Italia erau purtate in special de curtezanele venetiene, in ciuda faptului ca aveau un mare dezavantaj: nu puteau sa fuga cu incaltarile respective. Tocurile au devenit asa de inalte incat femeile nu putea merge pe ele, asa ca servitorii erau nevoiti sa le ajute pe doamne sa urce si sa coboare din gondole. Intr-un final, pantofii cu tocurile foarte inalt au fost interzisi, din cauza numarului mare de decese, survenite in urma cazaturilor.
Tocurile de tip stiletto
Primul designer care a produs pantofi cu toc stiletto a fost Roger Vivier, in jurul anilor 1500, cand celebra Ecaterina de Medicis (era scunda, avea mai putin de 1,50 cm) isi etala primele incaltari cu tocuri, in plimbarile de la Florenta la Paris, in vederea casatoriei cu Henric de Valois, viitorul rege al Frantei. Roger Vivier a revolutionat modalitatea de confectionare a pantofilor, prin introducerea unei tije din metal de-a lungul tocului, pentru a sustine cat mai bine greutatea. Pana in secolul al XIX-lea, pantofii din lumea intreaga erau identici ca forma pentru ambele picioare. In anul 1818 in Philadelphia, s-a fabricat pentru prima data ceea ce de atunci numim “pantoful potrivit piciorului stang, respectiv piciorului drept”.
Tocurile de tip cui
Pantofii cu toc cui au fost extrem de populari in cea de-a doua jumatate a anilor 1600. Inainte de industrializarea procesului de realizare a pantofilor, acestia erau facuti de mana, cu tinte si cuie pentru prinderea talpii. Dar iata ca masinile au luat locul mainilor, iar din 1900, marea majoritatea a pantofilor erau realizati cu ajutorul acestora. Cel caruia ii datoram revigorarea acestei mode este celebrul designer Manolo Blahnik. De aici, au inceput derivatiile multitudinilor de forme si modele ale acestor tocuri pentru pantofi.
Primele doamne ale Statelor Unite ale Americii, Jacqueline Kennedy si Nancy Reagan, purtau pantofi clasici, ceremoniosi, cu botul rotund si tocul subtire. In viziunea lui Coco Chanel, pantofii cu toc erau in versiunea lor cea mai pura, minimalisti si practici, in timp ce pentru Christian Louboutin, ei reprezentau o intreaga fantezie a modei.
Revenind in zilele noastre, putem spune ca pantofii cu toc raman un simbol de necontestat al feminitatii si al senzualitatii. Ramane totusi pentru oamenii din zilele noastre, o ciudatenie, faptul ca pantofii cu toc au fost purtati exclusiv de barbati o lunga perioada dupa aparitia acestora. Acum insa barbatii prefera, nu sa ii poarte, ci doar sa-i admire in picioarele frumoaselor si elegantelor doamne si domnisoare.
