Natura divina a casatoriei este instituita în Geneza. “Si omul a zis: ,,Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru ca a fost luata din om”. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup” (Geneza 2:23-24). Dumnezeu a creat barbatul si apoi a facut femeia din “oasele lui”. Asa cum este descris in Biblie, la crearea femeii Dumnezeu a luat una din coastele lui Adam (Geneza 2:21-22). Cuvantul din limba ebraica are semnificatia literala “din una din partile laterale” ale unei persoane.
Prin urmare, Eva s-a nascut dintr-o “parte” a lui Adam si acelei parti ea îi apartine. “Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar, pentru om, nu s-a gasit nici un ajutor, care sa i se potriveasca” (Geneza 2:20). În ebraica, pentru cuvintele “ajutor” si “potriveasca” se foloseste aceeasi expresie. Cuvantul folosit este “ezer” si provine de la un cuvant primitiv de baza care are sensul de a inconjura, a proteja, a ajuta. Eva a fost creata pentru a-i sta alaturi lui Adam ca si “jumatatea” care il completeaza, pentru a-i fi ajutor. Un barbat si o femeie cand se casatoresc devin un singur “trup”. Noul Testament adauga un avertisment la aceasta “unitate”. “Asa ca nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta” (Matei 19:6).
Multe dintre epistolele apostolului Pavel trateaza aspectele care prezinta principiile biblice cu privire la casatorie si despre cum credinciosii nascuti din nou sunt chemati sa se comporte în casnicie. Un astfel de pasaj este 1 Corinteni, capitolul 7 si altul în Efeseni 5:22-33. Studierea acestor doua pasaje biblice impreuna ofera credinciosului principiile biblice de baza care trebuie utilizate ca un cadru general pentru a face relatia de casatorie sa fie placuta inaintea lui Dumnezeu.
Pasajul din Efeseni este în mod special profund in acoperirea aspectelor practice pentru a avea o relatie de casatorie de succes din punct de vedere biblic. “Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri ca Domnului; caci barbatul este capul nevestei, dupa cum si Hristos este capul Bisericii, El, Mantuitorul trupului” (Efeseni 5:22-23). “Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25). “Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta, se iubeste pe sine insusi. Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci il hraneste, il îngrijeste cu drag, ca si Hristos Biserica” (Efeseni 5:28-29). “De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama-sa, si se va lipi de nevasta-sa, si cei doi vor fi un singur trup” (Efeseni 5:31).
Atunci cand un sot si sotia lui aleg sa foloseasca aceste principii plecand de la fundamentul faptului ca sunt credinciosi nascuti din nou, acest lucru le aduce o casnicie biblica. Si aceasta nu este o relatie depasita, în care doar unul participa, ci este una aflata in respect fata de principiul biblic prin care Hristos este Cap al sotului si sotiei împreuna. Prin urmare, conceptul biblic privind casatoria este cel al unitatii a doua persoane care reflecta unitatea relatiei dintre Domnul Hristos si Biserica Sa.
