Traditia furatului miresei vine tocmai din antichitate, cand majoritatea casatoriilor se incheiau in general fara consimtamantul miresei. Legenda spune ca primii hoti de mirese au fost rapitorii Sabinelor. Dupa intemeierea Romei , romanii s-au gandit sa populeze noul oras, asa ca au organizat o petrecere la care au invitat tribul Sabinilor, care erau cunoscuti pentru femeile lor frumoase. Dupa ce petrecerea a luat sfarsit, profitand de faptul ca barbatii adormisera, romanii le-au rapit nevestele, surorile si fiicele, fugind cu ele. Se spune ca atunci cand sabinii au revenit sa-si recupereze femeile, acestea au fost cele care au cerut indurare, deoarece se indragostisera de rapitori. Acest mit se pare ca s-a pastrat peste ani, devenind obiceiul furatului miresei in noaptea nuntii.
Furatul miresei in zilele noastre
Dincolo de amuzamentul pe care il produce momentul furatului miresei, in zilele noastre aceasta traditie are si o morala, care spune ca mirele trebuie sa aiba ochi doar pentru mireasa lui, fara sa lase prilejul nuntasilor sa o fure. Daca, totusi, mireasa este furata, mirele trebuie sa o caute si apoi sa o rascumpere pe aleasa lui in fata mesenilor.
Tot traditia spune ca daca mireasa este furata pana la miezul noptii, plateste nasul rascumpararea, pe cand daca rapirea are loc dupa miezul noptii, mirele este cel care ii plateste pe hoti. In unele zone ale tarii, se spune ca mireasa nu ar trebui lasata sa mearga pe jos, ci trebuie purtata doar pe brate. Astfel ca sa dovedeasca asta, rapitorii trimit adesea pantoful miresei pentru rascumparare. Abia dupa ce se poarta negocieri aprige, in urma carora rapitorii se inteleg “la pret” cu mirele si nasul, mireasa este adusa inapoi ,pe brate, la nunta, unde dupa rascumparare petrecerea continua mai cu fast.
