Cum dress code-ul „Black Tie” le cere domnilor sa poarte smoching, novicii ar putea confunda cele doua notiuni, presupunand in mod eronat ca a imbraca un smoching e sinonim cu a afisa o tinuta „Black Tie”. Acum 50 de ani, aceasta supozitie ar fi fost corecta, insa astazi ea nu poate fi mai departe de adevar. Pe scurt, diferenta dintre cele doua consta in faptul ca smochingul reprezinta tinuta de ocazie purtata de catre tineri la nunti si baluri, pe cand costumul „Black Tie” este apanajul domnilor cu prestanta si oarecare eruditie in materie de eleganta.
Putina istorie
In 1930, cand au fost introdusi in lexicul public termenii de „white tie” si „black tie”, acestia nu erau altceva decat sinonime moderne pentru tinutele de seara formale si informale. Prin urmare, era de la sine inteles pentru domnii din inalta societate ca evenimentele formale pretindeau purtarea fracului, impreuna cu accesoriile lui albe („White Tie”), in timp ce seratele informale (sau „semi-formale”) cereau smochingul si accesoriile lui negre („Black Tie”).
Odata cu inflorirea clasei de mijloc, dupa razboi, imbracamintea gata croita a devenit mai usor disponibila maselor, in aceeasi perioada manifestandu-se totodata si o fascinatie globala pentru tot ce era modern. Asta insemna ca smochingul devenise accesibil pentru un segment nou si din ce in ce mai larg de populatie, dar care nu era familiarizat cu traditiile de eleganta si nici nu vadea un interes deosebit pentru astfel de subtilitati. Dupa ce si-au facut aparitia in peisaj si sacourile de seara colorate, acestea erau intr-atat de diferite de conventiile vestimentare incat smochingul nu a mai putut ramane sinonim cu codul „Black Tie”. Din acel moment, cele doua au devenit entitati separate.
Doua functii distincte
Pe parcursul urmatoarelor decenii, creatorii de moda au inovat tot mai mult vestimentatia formala, dand nastere unor costume care s-au distantat din ce in ce mai hotarat de traditie. Acestea s-au dovedit a fi apreciate indeosebi de catre adolescenti (mai ales in preajma balurilor de boboci sau de la terminarea studiilor) si de catre tinerii miri si cavaleri de onoare, pentru care ideea de tinuta formala insemna un costum de inchiriat, eventual din poliester.
Noua generatie pretuia smochingul pentru asocierea lui cu trecerea la viata de adult, insa, in acelasi timp, il „despuia” de trasaturile lui serioase, reinventandu-l si folosindu-l pentru a-si exprima individualitatea. Pe langa acest aspect, tinerii de astazi poarta smochingul cu precadere la petrecerile de nunta de dupa-amiaza, fapt ce contravine flagrant scopului acestei piese vestimentare – si anume, de tinuta de seara. Iata, asadar, ca smochingul a devenit in timp un simplu costum formal, nemaifiind sinonim cu eleganta „Black Tie”.
In mod similar, in aceeasi perioada de evolutie sociala si vestimentara, definitia codului „Black Tie” clasic a ramas in mare parte neschimbata. Printre cei raspunzatori pentru pastrarea interpretarii traditionale a smochingului s-au numarat domni cu destul succes incat sa-si reprezinte companiile la galele caritabile, suficient de culti incat sa mearga cu regularitate la teatru si opera, si indeajuns de instariti incat sa faca parte din „lumea buna” si sa se invarta in cercuri unde petrecerile au intotdeauna o nota de rafinament inalt.
Acesti domni cunosc foate bine insemnatatea unui ansamblu „Black Tie”, precum si faptul ca la astfel de serate prestigioase nici un alt tip de tinuta nu ii poate face sa arate mai distins, mai sofisticat si mai masculin. Si, odata cu aceste cunostinte, au dobandit si acea seducatoare siguranta de sine care le-a permis sa evolueze dincolo de nevoia de a atrage atentia si sa-si doreasca mai degraba sa-si exprime, prin tinuta lor, respectul fata de gazde, fata de doamnele de la bratul lor si fata de ceilalti invitati la eveniment.
