Alaturi de papion, braul reprezinta definitia elegantei supreme la o tinuta de gala. Acesta poate fi realizat in culori neutre si purtat ca accesoriu de marca al stilurilor Black si White Tie, sau poate adauga un plus de culoare vestimentatiei, caz in care papionul ales va fi obligatoriu asortat cu braul in ce priveste culoarea si, unde e cazul, imprimeul.
Braul isi are originile in India anilor 1850, unde era purtat de catre militarii britanici nu ca accesoriu formal, ci in completarea tinutelor de seara in care se lua masa. Inspirat din portul traditional al indigenilor, care isi impodobeau mijlocul cu o „sashe”, braul a inlocuit rapid vestele purtate in mod uzual de catre britanici, si asta in primul rand din ratiuni practice: temperaturile mari din aceasta regiune faceau incomoda purtarea unor tinute elaborate, asa incat s-a recurs la versiuni ceva mai sumare, care sa fie mai racoroase.
Cati ani mai tirziu, dupa ce tuxedo-ul si-a facut debutul in celebrul Tuxedo Park din New York, accesoriile concepute special pentru acest tip de costum au inceput sa capete o tot mai mare atentie. Tot atunci, papionul negru a devenit o norma, la fel ca si vesta neagra, punandu-se astfel bazele unui nou dress code: Black Tie. In incercarea de a desavarsi noul stil vestimentar, aristocratia a „imprumutat” o pagina din istoria militara britanica, adoptand braul negru ca parte integranta a tinutelor Black Tie.
Cum se poarta CORECT braul
Unul dintre principiile de baza ale tinutei Black Tie este ca modul in care se asambleaza piesele vestimentare nu trebuie lasat absolut deloc la vedere (nasturii sunt imbracati in satin, cei de la manecile camasii au fost complet inlocuiti cu mai elegantii butoni, si chiar tivul pantalonului e dublat cu o bentita din satin pentru a nu iesi la iveala cusaturile). Asadar, scopul braului este acela de a acoperi in mod elegant talia, mascand locul de imbinare a camasii cu pantalonul (si, implicit, betelia acestuia).
La aparitia sa, braul se purta cu pliurile indreptate in sus (desi a-l lega cu pliurile in jos nu se mai considera un „faux pas”). Acest lucru isi are explicatia tot in uzantele sociale ale vechilor militari britanici, care, in cadrul cinelor oficiale, au descoperit destul de repede ca isi pot proteja tinutele elegante de caderea firimiturilor pe haine lasandu-le pur si simplu sa se adune in pliurile braului.
De asemenea, pentru ca functionalitatea acestei piese vestimentare este aceea de a acoperi talia, braul trebuie intotdeauna fixat in dreptul taliei naturale (anatomice). Asta inseamna ca pantalonii vor fi purtati la nivelul buricului, iar braul va fi asezat jumatate peste camasa si jumatate peste pantaloni. E de la sine inteles ca un brau legat prea sus sau prea jos arata inestetic si ca nu va armoniza deloc silueta celui care-l poarta.
Unul dintre avantajele braului este ca, in general (si atunci cand este purtat corect), are efectul de a alungi si de a subtia silueta. Totusi, el ramane recomandat domnilor cu o constitutie supla sau cel mult atletica, barbatii plinuti fiind sfatuiti sa aleaga, in schimb, o vesta eleganta, pe care sa o afiseze sub sacoul lasat descheiat.
Nu in ultimul rand, braul trebuie intotdeauna asociat cu un papion stilat, preferabil de aceeasi culoare si din acelasi tip de material. De remarcat, de asemenea, ca noile tendinte in ce priveste vestimentatia de gala cer ca domnii sa opteze la accesorii pentru culori asortate complimentar cu tinutele doamnelor sau domnisoarelor care ii insotesc (asortarea monocroma fiind considerata lipsita de creativitate).
